Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

duminică, aprilie 08, 2007

Minunea luminii de la Sfântul Mormânt

Minunea luminii de la Sfântul Mormânt
de Marius Vasileanu

Anual, de sute de ani, la Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim se petrece un fenomen pe care lumea nu l-a putut explica raţional. În noaptea de Înviere, Patriarhul Ierusalimului alături de ceilalţi credincioşi sunt martorii unei lumini care, nu se ştie de unde, apare exact în momentul cel mai important al ceremoniei religioase, aprinzând astfel lumânările.
Iată mărturia lui Diodorus, fost Patriarh al Ierusalimului între anii 1981 şi 2000: "De obicei, minunea se întâmplă imediat după ce termin de spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus Hristos se revarsă, precum ceaţa care se ridică de pe un lac, o lumină nedefinită, de culoare albăstrie, care nu arde!"
Lucrurile se petrec după un "scenariu" îndelung verificat. Sfântul Mormânt este inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după prohod. Cei care fac această verificare – pentru a nu exista nici o bănuială de înscenare – sunt poliţişti civili care nu sunt creştini. De obicei, aceştia sunt în număr de trei: un arab, un turc şi un reprezentant al statului Israel. Rolul lor este acela de a inspecta încăperea Sf. Mormânt pentru a nu exista vreo sursă de foc. De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în momentul ceremoniei religioase. Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, uşa se sigilează, iar la intrare rămân doar gardienii.
Cei prezenţi observă o lumină care vine prin cupola aflată deasupra capelei
După desfăşurarea slujbei cuvenite, Patriarhul Ierusalimului se dezbracă rămânând doar cu un stihar alb, cu epitrahil şi brâu, şi se îndreaptă spre Sf. Mormânt. La intrare, Patriarhul este controlat de poliţişti în prezenţa martorilor care aparţin tuturor confesiunilor- romano-catolici, ortodocşi, copţi, armeni. Patriarhul desigilează intrarea în Sf. Mormânt şi pătrunde în prima încăpere, în "Capela Îngerului", însoţit - conform tradiţiei - numai de un arab de religie islamică. Mai departe, Patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Sf. Mormânt şi îngenunchează în faţa lespedei. După mai multe minute de rugăciune, cei prezenţi în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sf. Mormânt. Pelerinii compară această lumină cu un glob care se împrăştie în mici bucăţi. Această lumină ajunge până la lespedea Sf. Mormânt, aprinzând astfel vata presărată deasupra.
Rolul Patriarhului este de a prelua cu mâinile această vată aprinsă, o aşază în două cupe de aur şi se întoarce în Capela Îngerului. Mai departe, Patriarhul aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, apoi iese şi împarte lumina credincioşilor. Ceea ce este mai straniu este că cei prezenţi nu se ard cu această lumină – există nenumărate mărturii care arată că oamenii care se ating pe faţă cu această lumină nu păţesc nimic.

Hristos a Inviat!

Învierea lui Iisus

După moartea lui Iisus, soldaţii care păzeau mormântul se temeau de întunericul care învăluise pământul. O altă oaste, cerească, înconjurase mormântul şi aştepta să-l conducă pe Domnul Vieţii la Tatăl ceresc. Un cutremur a zguduit din nou pământul. "Un înger s-a pogorât din cer" (Matei 28, 1), ostaşii au fost martorii întâmplării când acest mesager divin a îndepărtat piatra "ca pe un fulg" şi a strigat: "Fiul lui Dumnezeu, să vii afară! Tatăl Tău ceresc Te cheamă!" Ostaşii L-au văzut pe Iisus când a părăsit mormântul şi au auzit ce a rostit deasupra acestuia: "Eu sunt Învierea şi viaţa!". Oastea îngerilor L-a întâmpinat cu cântări de laudă. Duminică dimineaţa, la mormânt au venit femeile mironosiţe - Maria, Maria Magdalena şi Salomeea. Le-a ieşit în întâmpinare îngerul care a deschis mormântul şi le-a spus: "Ştiu că voi Îl căutaţi pe Iisus, care a fost răstignit. El a înviat, aşa cum a zis. Veniţi să vedeţi locul unde a fost pus trupul Domnului şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor că El a înviat dintre cei morţi". Vestea s-a răspândit foarte repede în tot Ierusalimul. Iisus a învins puterea morţii şi i-a asigurat pe oameni de garanţia Învierii şi a Vieţii. El trebuia să-şi desăvârşească lucrarea şi să-şi împlinească legământul: "Oamenii să fie mai preţioşi decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir" (Isaia 13, 12).