Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

miercuri, mai 09, 2007

Mormantul regelui Irod cel Mare

Mormantul regelui Irod cel Mare

O universitate din Israel a anuntat, luni, ca a descoperit mormantul lui Irod cel Mare, rege al Iudeei, teritoriu vasal Imperiului Roman, informeaza Reuters. Universitatea ebraica din Ierusalim a precizat ca mormantul a fost descoperit la Herodium, unde odata se afla cetatea lui Irod, la aproximativ 12 kilometri de orasul sfant, unde acesta a reconstruit si extins Templul din Ierusalim.

Situl arheologic de la Herodium
Evanghelia dupa Matei spune ca Irod este cel care ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub doi ani la Betlehem, locul nasterii lui Iisus. Lui Irod ii era teama ca si-ar putea pierde tronul in fata noului "rege al iudeilor" despre a carui nastere a aflat de la cei trei magi de la Rasarit. Potrivit acestei evanghelii, Iosif si Maria au fugit cu bebelusul Iisus in Egipt pentru a scapa de macel. Senatul Roman l-a numit pe Irod "rege al iudeilor" in jurul anului 40 i.C. Potrivit unui vechi istoric evreu, Falavius Josephus, Irod a murit in anul 4 i.C.
Cotidianul israelian Haaretz informeaza pe site-ul sau ca mormantul lui Irod a fost descoperit de profesorul Ehud Netzer, care a condus sapaturile arheologice la Herodium din 1972. Netzer a mai declarat ca arheologii si-au dat seama dupa arhitectura mormantului ca "nu apartine unui om de rand". Desi nu au fost descoperite nici un fel de oseminte in sarcofag, cercetatorii sustin ca locatia si ornamentele sugereaza ca este vorba despre mormantul lui Irod. S-a presupus de multa vreme ca Irod ar fi fost inmormantat la Herodium insa, desi de ani de zile se efectueaza sapaturi in zona, abia acum arheologii au descoperit sarcofagul acestuia. Desi cercetatorii ar fi dorit sa pastreze secrete descoperirile pana la conferinta de presa care trebuia sa aiba loc zilele acestea, au fost nevoiti sa confirme informatiile, pentru ca ziarul Haaretz a publicat un articol in care dezvaluia rezultatele sapaturilor. (Monica BICA)
Anno Domini
Inadvertenta intre data mortii lui Irod cel Mare (anul 4 - i.C.) si nasterea lui Iisus s-a produs din cauza unor erori de calcul facute de calugarul dobrogean Dionisie cel Mic, eroare recunoscuta si de catre Biserica. Un adevarat geniu, acesta a oferit intregii omeniri calendarul socotit de la nasterea Domnului, reusind sa calculeze aceasta data cu o precizie de invidiat chiar si in zilele noastre. Expertii spun ca desi trecusera peste cinci secole de la nasterea lui Iisus, a reusit sa aprecieze acest moment cu o aproximatie de numai 4-7 ani, eroare extrem de mica, daca ne gandim la posibilitatile pe care le avea in acea vreme. Dionisie cel Mic a folosit cam tot ce se putea cunoaste in acea vreme: textele biblice, in special cele privind Exodul si textele apostolice care circulau in aproape tot spatiul crestin. El a reusit astfel sa interpreteze simbolismul biblic si sa selecteze informatiile cu caracter astronomic, dar sa tina in acelasi timp seama si de documentele istorice stabilind in cele din urma anul nasterii Mantuitorului cu o precizie de invidiat chiar si pentru cercetatorul modern.

Papa nu mai este "Patriarhul Occidentului"


Papa nu mai este "Patriarhul Occidentului"
de Dan CIACHIR

In urma cu sase ani, parintele-profesor Ioan Ica jr. atragea atentia asupra unei note secrete, care completa o serie de indrumari pastorale, redactate de cardinalul Joseph Ratzinger: se spunea acolo ca pentru Biserica Romei, celelalte Biserici, inclusiv cele ortodoxe, nu pot fi socotite "surori", ci "fiice".
Mai pe romaneste: nu poate fi vorba de egalitate intre Roma si... restul lumii ecleziale. Am tinut sa amintesc episodul acesta in interviul dat (cf. ZIUA, 21 aprilie 2005) cu prilejul alegerii cardinalului Ratzinger ca papa.
Astazi suna ca o predictie implinita cuvintele parintelui Ica jr, teolog polivalent stralucit: "In atmosfera sfarsitului de pontificat al lui Ioan Paul II, evident tot mai slabit si incapabil de initiativa si reactie personala (...) conducerea Bisericii Romano-Catolice pare a fi luata de un grup de orientare evident conservatoare (...) coaulat in jurul cardinalului Joseph Ratzinger, prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei (fostul Sfant Oficiu al Inchizitiei)."
Asadar, pe de o parte, Papa Ioan Paul II vizita Romania si, ulterior, alte tari majoritar ortodoxe, declara ca (pretinsa) dogma a infailibilitatii papale nu este obiect de credinta, elogia pravoslavia intr-o enciclica intitulata "Lumina Rasaritului" si sugera refacerea unitatii crestine in alta, "Ca toti sa fie una"... Pontiful polonez era de buna credinta. Insa in spatele sau cardinalii se pregateau de succesiune. Joseph Ratzinger, in acelasi mesaj, reinterpreta Conciliul general Vatican II: toate "deschiderile" acestuia nu contrazic cu nimic pozitiile autoritare si exclusiviste enuntate de Pius IX in 1870, la Conciliul Vatican I.
In revista "Renasterea" din octombrie 2006, parintele-profesor Ica jr. atrage atentia asupra unui fapt pe care numai teologii rusi l-au observat. In urma cu cateva luni, Benedict XVI a renuntat la titlul de "Patriarh al Occidentului", vechi de 1500 de ani. Potrivit hotararilor Sinodului Ecumenic Calcedon IV din 451, se instituia pentarhia compusa din urmatoarele scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim. In cadrul pentarhiei, scaunul Romei avea un primat de onoare. Episcopul Romei era socotit "primus inter pares" nu in calitate de succesor petrinic, apostolic, ci intrucat orasul sau de resedinta era cetate imperiala. Papii nu s-au impacat cu aceasta pozitie. La acelasi Sinod Ecumenic au pretins pentru Roma calitatea de instanta de apel, care le-a fost refuzata.
Titlul de "Patriarh al Occidentului", detinut de papi pana anul acesta, era, totusi, un reflex al sinodalitatii (colegialitatii). Asa incat prin radierea lui balanta inclina in defavoarea sobornicitatii, sporind latura primatiala. Cele trei titluri papale neacceptate de ortodocsi ("vicar al lui Hristos", "succesor al Sfantului Petru", "pontif suprem al Bisericii universale") ies acum mai puternic in relief, odata decartata titulatura de "Patriarh al Occidentului". Gestul Papei e incarcat de greutate simbolica si scade entuziasmul ecumenic. Faptul imi reaminteste un episod petrecut in urma cu 40 de ani. In 1967, Patriarhul Ecumenic Athenagoras trecea prin Sofia si Bucuresti in drum spre Roma, unde avea sa se intalneasca cu Papa Paul VI. Trecusera doi ani de la ridicarea reciproca a anatemelor. Athenagoras era entuziast; intrevedea reintrarea in comuniune cu Roma. Patriarhul Justinian i-a temperat entuziasmul, prevenindu-l ca Paul VI nu va renunta la nici unul din prerogativele papale.