Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

marți, mai 20, 2008

Părintele Ioan de la Recea a plecat dintre noi

Părintele Ioan de la Recea a plecat dintre noi

Părintele arhimandrit Ioan Iovan, unul dintre marile nume ale ortodoxiei româneşti, a fost înmormântat, ieri, în incinta mănăstirii pe care a ctitorit-o în comuna Recea de lângă Târgu Mureş.
Născut la 26 iunie 1922, părintele Ioan a fost licenţiat în teologie şi a urmat trei ani cursurile Facultăţii de Drept. Admis la doctorat în 1947, a studiat doi ani cu părintele Dumitru Stăniloae.

Comuniştii l-au acuzat de terorism
La 27 noiembrie 1949, este tuns în monahism, cu numele de Ioan, iar în decembrie 1949 este hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Vladimireşti, lângă Tecuci, unde a slujit până în 1955. Vladimireştiul a fost un „Lourdes românesc în coasta Uniunii Sovietice", după expresia lui Gheorghe Apostol, unul dintre cei mai odioşi demnitari comunişti ai vremii, el însuşi de loc din Vladimireşti şi fost coleg de clasă cu Maica Veronica, ale cărei vedenii au ajuns faimoase în întreaga Românie.
În august 1954, părintele este acuzat de erezie, de instigare la terorism şi primeşte condamnarea la muncă silnică pe viaţă. Trece prin închisorile din Galaţi, Jilava, Gherla şi Aiud, iar după 1989 devine duhovnicul Mănăstirii de maici Recea de lângă Târgu Mureş, pe care a înfiinţat-o împreună cu maica stareaţă Cristina. Considerat cel mai mare duhovnic al Ardealului, părintele Ioan era căutat de pelerini din toată ţara.

luni, mai 12, 2008

Rugaciune pentru cel ispitit de vrajmas

Rugaciune pentru cel ispitit de vrajmas
Suflet necajit vine catre Tine, Stapane Sfinte, si cu lacrimi vorbeste cu Tine, pentru pierzatorul vraj­mas, si cu toata smerenia cade rugandu-se Tie pentru potrivnicul care il necajeste pe el. Deci de vreme ce cu nerusinare vine catre Tine, auzi-l pe el degrab; si fiindca a alergat cu dorire catre Tine, cu osardie cerceteaza-l pe dansul. De il vei trece cu vederea pe el cand se necajit, a pierit; de vei zabovi a-l auzi pe el, fiind tinut, a lipsit. Iar daca il vei cerceta pe el pentru indurarile Tale, se afla; iar daca vei cauta spre dansul, se mantuieste; daca il vei auzi pe el, se imputerniceste. Ravneste pentru dan­sul, ca logodnica a Ta este; fiindca si cel ce l-a logodit pe dansul Tie este Pavel Apostolul, care a zis ca fara de moarte ravnitor esti (v. II Corinteni 11:2). Sa nu il treci pe el cu vederea ca sa nu socoteasca vrajmasul ca i-ai dat lui carte de despartire si l-ai alungat pe dansul de la Tine.
Cearta-ma pe mine, Stapane, pentru indurarile Tale, si sa nu ma dai pe mine in mainile pierzatorului. Caci iata am adunat gandurile mele dinspre toate parti­le, si nu aflu a se pomeni vreun bine inaintea Ta, decat nu­mai aceasta, ca afara de Tine pe altul nu stiu. Latime ne­masurata este darul tamaduirilor Tale; si tuturor celor ce vin catre Tine le da tamaduire. Pentru ca si ranile mele ade­seori se tamaduiesc cu indurarile Tale si iarasi putrezesc pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul intru sanatatea mea, si m-a uitat pe mine Doctorul intru boala mea. Ca osteneala iti dau Tie pacatele mele, cunosc; si ca miluit fiind Te intarit pe Tine, nu-mi e necunoscut; si ca ma suferi pe mine pentru milosardia Ta, nu uit; fiindca si mai­ca cea milosarda fiind lepadata de pruncul sau, nu sufera sa-l treaca cu vederea pe el, ca se biruieste de indurarile sale. Deci daca aceea intr-acest chip este, cu cat mai vartos milostivirea Ta? Iata dar, Stapane, si indurarile pasarii se varsa peste puii sai, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe ei si mancare le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe ei; ca se biruieste de indurari. Si daca cele necuvantatoare asa de milosarde sunt, cu atat mai mult darul Tau, de mii de ori mai mult biruindu-se de indurarile, va milui pe cei ce vin catre dansul si il cauta pe el intru adevar. Iata ia­rasi izvorul plin este de ape izvorand neincetat, si da cu in­destulare tuturor celor ce vin catre dansul, si nu are trebuinta de laude omenesti; caci nu este lauda lui a da in dar bautura, ci a Te slavi pe Tine printr-insul. Fiindca prea ara­tat este ca pentru facerea de bine a Darului Tau da acela bautura. Caci iata a istorisit izvorul noianul cel nemarginit al indurarilor Tale. Cu indestulare hranesti puterile ceresti si toata suflarea cea de pe pamint o iconomisesti, nelipsit fiind de laude si de slava a toata zidirea. Slavit esti intru fi­inta maririi Tale si intru marea cuviinta a slavei Tale. Dra­gostea Ta dorind mantuirea noastra, se pleaca pe Sine catre noi, ca slavoslovind-o noi pe dansa sa ne mantuim intru dansa printr-insa. Caci incredintat sunt, ca insasi dragostea Da­rului Tau ne sprijineste si primeste pe cel ce vine catre dan­sa. Si mai inainte cunoscator fiind, o, Stapane, vezi de s-a dezbracat el desavarsit de lume. Mai inainte de a ajunge el la usa, ii deschizi lui; mai inainte de a cadea el inainte-Ti, ii intinzi lui mana; mai inainte de a izvori el lacrimi, versi peste dansul indurarile Tale; mai inainte de a-si marturisi el datoriile sale, ii dai iertarea. Nu invinuiesti; nu ii zici un­de a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauti suma zapisului pacatelor lui; nu pomenesti intaratarea lenevirii lui; nu defaimi lepadarea facerilor Tale de bine, ci smerenia, si plansul, si asezarea inimii mai inainte vazand-o, strigi: "Scoateti haina cea dintai si il imbracati pe el; jertfiti vitelul cel gras spre odihna si veselie" (Luca 15, 22). Se aduna ingerii si se veselesc pentru aflarea fiului celui pierdut si pentru intoarcerea mostenitorului celui amagit; si ca pe un negutator ce a venit intru ale sale cu multa bogatie, asa primeste Darul Tau pe pacatosul ce se apropie din tot sufletul; caci doreste sa vada lacrimile si inseteaza sa vada pocain­ta si se bucura pentru sarguinta celor ce se sarguiesc sa se pocaiasca.
Deci arata si intru mine multa milosardia Ta si slobozeste-ma din stramtorarea pierzatorului; caci ranindu-ma, sta batjocorindu-ma. Si precum pe mare s-au apropiat ucenicii si Te-au desteptat pe Tine, si prin glasul cel binecuvintat al gurii Tale a incetat furtuna vantului si s-a ali­nat viforul valurilor, auzi lacrimile mele, ca ziua si noaptea Te desteapta pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii langa cea bolnava, nu au putut sa-i tamaduiasca curgerea sangelui, ci mai multa durere ii dadeau decat tamaduire; si cate aceia nu au putut, Tu ai dat; si in cate aceia au fost biruiti, tu le-ai insanatosit si fara de osteneala ai daruit tamaduirea. Caci na­dajduind a se tainui de Tine, pe ascuns s-a apropiat de poa­la hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfantul Tau Trup, si imbracamintea Ta tamaduire i-a dat ei, si izbavire fara de vatamare de multi doctori (v. Matei 9:20). Izbaveste si sufletul meu cel necajit de rusinea si ocara vrajmasului ca­re ma necajeste pe mine, Milosarde Doctore; arata-Ti in ma­dularele mele multa Ta intelepciune; si neintinate fa ranile mele, si pune in ele podoaba faptelor bune, si propovaduias-ca-se Darul Tau, ca el pe mine m-a izbavit.
Mielule cel fara de pacate, Care Te-ai junghiat pen­tru mantuirea a toata lumea si ai impacat cerul si pamantul, sa nu ma lepezi pe mine, caci fara de rusine m-am apro­piat de Tine, si sa nu imi spui mie: "Ce ai suferit pentru Mine?" In ziua cea infricosata si strasnica vei zice noua pacatosilor: "Stiti ce am suferit pentru voi? Nevazut fiind, vazut am fost de voi; fara de moarte fiind, pentru voi am fost osandit; fara de pa­cate fiind, pentru voi am fost palmuit; si asa rastignindu-ma nu M-am maniat; batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stapanul, mai presus fiind de toate pacatele si vinovatiile, pentru voi am suferit acestea; voi, vinovatii, pentru Mine ce ati suferit?" Pen­tru aceasta nu are cineva din noi dare de raspuns.
Adu-Ti aminte, Doamne, ca acestea toate Le-ai su­ferit pentru noi, pentru milosardia Ta si pentru bu­natatea si dreptatea Ta, si nu pentru ispravile noastre; caci precum atunci cand ai fost vandut pentru noi, Sfant erai si Nepacatos, si acum Acelasi esti, Stapane, caci nu s-a schim­bat milosardia Dumnezeirii Tale, pe care o ai din fire; iar noi si atunci eram necredinciosi si rai si vicleni, si acum suntem pacatosi si neputinciosi. Deci darul pe care ni l-ai daruit pentru milosardia Ta, sa nu il iei pe el de la noi; caci daca atunci pentru dragostea noastra ne-ai izbavit pe noi, iar acum fiindca am gresit, pentru aceasta Te-ai maniat si Ti-ai luat mana Ta de pe noi? Cu cuviinta am zis Sfant, caci pentru dreptatea noastra atunci ne-ai izbavit pe noi, si acum inca, caci am gresit, Te-ai departat de la noi. insa, precum mai inainte am spus, noi si atunci pagani eram si acum paca­tosi; deci daruirea pe care ne-ai daruit-o noua pentru iubirea Ta de oameni, pana in sfarsit arat-o spre noi.
Eu, suflet necajit fiind, iara si iara strig catre Tine, Sta­pane, si a ma apropia la Tine pentru vrajmasul meu ma silesc: Vezi, Stapane, si fii mie scapare, si cearta pe ispititorii sai, ca in tot ceasul ma impresoara pe mine si nu pricep, ma fu­ra pe mine si nu cunosc, ma raspandesc pe mine si nu ma umi­lesc; ma impiedica pe mine ca sa Te rog pe Tine, caci cunosc ca de voi striga catre Tine cu lacrimi si cu suspin, nu ma vei lasa. Vai mie, ce fel de impotriva luptatori am in lupta! Fericit sunt, ce fel de izbavitor am si datator de plata pentru nevointa! Vasiliscul, fiara, cumplita este intru amandoua, in vedere si in amaraciune, si balaurul acesta in amandoua acestea ale lui mai rau este: in lupta si in nerusinare. Putere sfanta, ce ai inghitit toiegele cele prefacute in balauri, cearta si pe balaurul acesta, ca fara de sfiala se apropie de mine, si prin nerusinarea luptei lui, comoara lucreaza celor ce sufera, si scarba pe care o aduc ingrozirile lui, fericire are ascunsa; caci bucuria veacului aces­tuia este amestecata cu mahnire; iar scarba si stramtorarea, bucu­rie si viata vesnica prilejuiesc.
Totdeauna am fost neputincios, si sunt neputincios, Stapane, si neincetat ma cerceteaza pe mine Darul Tau si ma vindeca pe mine; si in fiecare ceas am lepadat plata tamaduirilor lui si o lepad. Fiindca nepretuite sunt ta­maduirile Darului Tau si in dar pe ele le dai, si fiindca prin lacrimi le daruiesti pe ele, daruieste-mi si mie, prin lacrimi­le mele, tamaduirile sufletului meu.
Prea aratat este tuturor ca veacul acesta se aseamana luptei, si balaurul cel tare cu toti se lupta impotriva.
De unii se biruieste si se calca, iar pe altii ii biruieste si ii calca; de unii se surpa si se batjocoreste, iar pe altii el ii surpa si ii batjocoreste; unii, prin lupta lui se incununeaza, iar altii prin lupta lui se bimiesc; unii, prin amaraciunea lui, dulceata vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui si molesirea, amaraciunea muncii celei vesni­ce o afla; unii, prin neaverea cea desavarsita a lor, cu lesnire il supun pe dansul, iar pe altii, pentru infasurarea cu lucrurile cele pamantesti, el ii supune; si celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul, razboiul lui ca o nimica este; iar celor ce doresc lumea, greu este si nesuferit.
Fericiti sunt cei ce pe Dumnezeu au iubit si pentru dragostea Lui au defaimat pe toate. Fericiti sunt cei ce lacrimeaza ziua si noaptea, ca sa se izbaveasca de mania ce va sa fie. Fericiti sunt cei ce s-au smerit pe sine de buna voie, ca acolo se vor inalta. Fericiti cei infranati, ca desfatarea Raiului pe dansii ii asteapta. Fericiti cei ce si-au chinuit trupurile lor in privegheri si in nevointa, ca bucuria raiului le este lor gatita. Fericiti cei ce s-au facut de buna voie biserica a Sfantului Duh, ca acestia vor sedea de-a dreapta. Fericiti cei ce au castigat dragostea lui Dumnezeu in sufletele lor, ca acestia se vor chema iubitori de Hristos. Fericiti cei ce s-au rastignit pe sine, ca intru Dumnezeu s-a facut cugetarea lor ziua si noaptea. Fericiti cei ce si-au in­cins mijloacele lor cu adevarul si si-au gatit candelele lor, si asteapta pe Mirele lor cand se va intoarce de la nunti. Fericit cel ce a castigat ochilor celor intelegatori privirea bunatatilor celor ce vor sa fie si a muncii celei vesnice, si s-a sarguit a se osteni ca sa dobandeasca vesnicele bunatati. Fericit cel ce are inaintea ochilor neincetat acel infricosat ceas si s-a silit a bine placea pana este vreme. Fericit cel ce s-a facut pe pamant nepatimas ca un inger, ca impreuna cu ingerii sa se bucure in ziua aceea.
Deci sa ne sarguim, fratilor, cele de sus a le vedea, cele de sus a le intelege, cele de sus a le gandi, cele de sus a le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le castiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grai, cele de sus a le face, cele de sus a le negutatori; cu totul la cele de sus a ne indrepta si a nu inclina spre cele de jos, unde sunt dulcetile si poftele veacului acestuia desert si purtator de moarte, ci bine este totdeauna a cauta cu ochiul inimii, ca sa nu cada ceva in lumina ochiului, sau gand rau si viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stapanului Dumnezeu, si sa intunece mintea; ci auzi tu, cel ce citesti, pentru sine-mi zic, avem ce sa gandim totdeauna, avem pe ingeri, avem pe Ar­hangheli, avem pe Puteri, avem slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe Serafimi, avem pe insine, avem pe Dum­nezeu Stapanul tuturor, numele cel bun si sfant, avem pe Proo­roci, avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toti Sfintii, avem pe Marturisitori, avem pe Sfintii Parinti, pe Patriarhi, avem pe Pastori, avem pe Preoti, avem cerurile si toate cele din ele.
Acestea si intru acestea gandeste si vei fi fiu al Stapa­nului Dumnezeu, cu Darul si cu iubirea de oameni a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia sla­va si stapanirea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
Sfantul Efrem Sirul

Mesajul PF Parinte Patriarh Daniel la proclamarea solemna a canonizarii Sfintilor Nasaudeni

Inaltpreasfintite Mitropolit BARTOLOMEU al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,
Distinsi reprezentanti ai autoritatilor centrale si locale,
Preacuviosi si preacucernici parinti,
Dreptmaritori si binecinstitori crestini,
"Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul,
sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea" (Psalm 117, 24).
In bucuria si lumina Sfintelor Pasti, "aceasta aleasa si sfanta zi... sarbatoare a sarbatorilor", traim un binecuvantat prilej pentru a exprima, ca Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, adanca Noastra recunostinta vrednicilor de pomenire Patriarhi Justinian si Teoctist care, la un interval de peste 40 de ani unul de celalalt, au initiat si promovat lucrarea sfanta de canonizare oficiala a unor sfinti consacrati in evlavia neamului romanesc, intre care se numara martiri si marturisitori, precum si mari traitori intru Hristos, din randul credinciosilor, cuviosilor, preotilor si ierarhilor alesi de Dumnezeu, care au stralucit prin credinta lor vie si au primit in cer cununi de slava.
Marea sarbatoare de astazi este o noua etapa in urcusul spre cer a neamului nostru romanesc, prin proclamarea solemna a canonizarii unui numar de patru neo-martiri si marturisitori ardeleni care au suferit si s-au jertfit aparandu-si credinta stramoseasca in fata dureroaselor prigoane impotriva Bisericii si a neamului romanesc din aceasta parte a tarii, pastrandu-si pana la capat increderea in dreptatea cauzei sfinte pentru care-si dadeau viata.
Proclamarea solemna a canonizarii celor patru Sfinti Martiri si Marturisitori Nasaudeni: Antonie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu, dovedeste, pe de o parte, ca poporul nostru nu a fost lipsit niciodata de oameni jertfelnici pentru Hristos si pentru Biserica Sa, de oameni cuviosi si imbunatatiti, de preoti si arhierei daruiti slujirii lui Hristos si semenilor, iar pe de alta parte, arata grija parinteasca si pastorala a Sfintei noastre Biserici de a redescoperi cu folos duhovnicesc trecutul spiritual-istoric al poporului nostru, de a spori evlavia si demnitatea noastra de crestini ortodocsi romani.
Impreuna cu toti sfintii Bisericii crestine, Sfintii Martiri Nasaudeni "stau in jurul lui Hristos, dar si in jurul nostru ca un nor de martori" si vor fi partasi "la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toti Sfintii Sai" (I Tesaloniceni 3, 13).
Prin viata lor pilduitoare, prin lupta si biruinta lor, Sfintii Martiri Nasaudeni, impreuna cu toti sfintii neamului nostru, s-au facut urmatori si prieteni ai lui Hristos si au devenit partasi la sfintenia lui Dumnezeu, imbracandu-se in omul cel nou, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: "Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului" (Efeseni 4, 24).
Ei au dobandit sfintenia, marturisind credinta cu pretul vietii lor si continua sa vietuiasca in Hristos pe care L-au iubit si L-au marturisit neincetat, insa pe un plan superior, in haina alba - haina luminoasa a curatirii prin martiriu - dupa cum se spune in cartea Apocalipsei: "Si fiecaruia dintre ei i s-a dat un vesmant alb si li s-a spus sa stea in tihna" (Apocalipsa 6, 10).
Sfintii Martiri Nasaudeni salasluiesc, acum, la un loc cu sfintii martiri din toate timpurile si sunt proslaviti si incununati cu fericirea cereasca pentru ca, jertfindu-se pentru Hristos, "au aflat izvorul vietii si usa raiului".
Dintotdeauna, Biserica Ortodoxa i-a cinstit pe eroii credintei crestine "din toate timpurile si din toate locurile", pe aceia care s-au distins prin viata lor exemplara, prin patimile si suferintele indurate pentru apararea credintei Bisericii dreptmaritoare a lui Hristos, confirmand cuvintele Sfantului Apostol Pavel care inalta un adevarat imn de slava sfintilor patimitori pentru credinta mantuitoare: (Acestia) "prin credinta au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga; unele femei si-au luat pe mortii lor inviati; iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere; altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti" (Evrei 11, 33-37).
De aceea, in lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos, Va indemnam sa ii cinstiti dupa cuviinta pe Sfintii Martiri si Marturisitori Nasaudeni ca pe aparatori ai dreptei credinte, straduindu-ne cu toti sa ne asemanam lor in credinta si in dragoste de Biserica si popor, spre slava Preasfintei Treimi si pentru mantuirea noastra.
In incheiere, rugam pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel rastignit si inviat, sa reverse peste toti cei prezenti la acest moment solemn si sfant, pacea si bucuria Sa!

+ DANIEL,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE.