Minunile Sfântului Serafim de Sarov

Vindecarea Nadejdei Kulajnikova (cunoscută datorită egumenei Măria)
Nadejda Alexeevna a fost cuprinsă de o durere cumplită ce iradia în tot corpul şi a bolit timp de o lună. Anul trecut pe 10 martie, în a cincea săptămână din Postul Mare, a avut o vedenie în timpul somnului în care la ea a intrat o maică pe nume Alexandra şi a apropiat de ea o prescură împreună cu portretul părintelui Serafim; prescura era acoperită cu haina lui, cu steluţe. Ea i-a pus de 3 de ori această prescură pe locul bolnav, după care durerea a încetat. Iar când s-a trezit, femeia l-a întrebat pe soţul ei: „încotro a plecat măicuţa care mi-a ţinut la spate pâine albă? Căci din clipa în care a apropiat-o de mine m-am simţit mai bine". La scurt timp după aceea ea şi-a revenit, iar de Paşti era deja complet vindecată. Aceasta era ţărăncuţă din gubernia Reazani, judeţul Dansk, regiunea Hitrov, satul Hitrov, Nadejda Alexeevna Kulajnikova.
Sluga Sfinţiei Voastre,
M. Kuvşinov, satul Bolişoi Ijmor, 17 martie l886

Vindecarea lui Alexandru Dobrozrakov (cunoscută datorită egumenei Măria)
Voi descrie o întâmplare minunată pe care am trăit-o chiar eu, fiul preotului din satul Zaserejie, judeţul Gorbatov, gubernia Nijnii-Novgorod, Alexandru Petrov Dobrozrakov, în vârstă de 26 de ani. Printr-o citaţie din partea judecătoriei regionale a guberniei Nijnii-Novgorod din oraşul; Ardatov am fost convocat în calitate de martor la! procesul care a avut loc în legătură cu cazul se-J cretarului guberniei, Graţianov, şi care fusese fixat pe data de 27 aprilie a anului l887. Şi, din moment ce trebuia să ajung în oraşul Ardatov, am considerat că la plecarea mea din oraşul Ardatov ar fi cazul să trec şi pe la mănăstirile Diveevo, Sarov şi Ponetaev. Dar, cu toate că îmi doream foarte mult să ajung la Diveevo în timpul Liturghiei, pe data de 29 aprilie n-am reuşit să ajung decât după săvârşirea acesteia şi datorită oboselii n-am mai mers să mă închin. în ziua următoare, după ce m-am rugat în timpul Utreniei şi al Sfintei Liturghii, am plecat la Sarov, după cum mi-am şi dorit, din cauza bolii. Iar după slujba Vecerniei din acea zi, fiind în biserică, o măicuţă mi-a propus să merg la schituleţul părintelui Serafim şi să pun mâna pe piatră. Am acceptat cu plăcere şi în aceeaşi clipă am plecat într-acolo cu credinţă în Dumnezeu. De cum am pornit la drum am simţit o oarecare uşurare şi mâna mea stângă, care se uscase în urma paraliziei de la vârsta de 12 ani, a devenit mai sensibilă. După ce m-am rugat în schitul părintelui Serafim, m-am închinat în faţa icoanelor şi m-am atins de piatra, m-am întors la fel de uşor. Peste o anumită perioadă de timp am observat că mâna mi s-a încălzit. Noaptea, mâna îmi era atât de caldă, încât fă ră să vreau m-am gândit: oare cu adevărat Dumnezeu a mgăduit să mă vindece de boala de care sufeream de ani de zile? Şi m-am bucurat foarte mult. Apoi, în a treia zi de la sosirea mea la Dive-evo, am înconjurat valea părintelui Serafim, am mers la mormântul primei stareţe, a maicii Alexandra, şi în bisericile Naşterea Mântuitorului şi Naşterea Maicii Domnului, în care se citeşte Psaltirea fără întrerupere, şi în schitul părintelui Serafim, unde, de asemenea, Psaltirea este citită neîncetat şi se pomenesc toţi binefăcătorii vii şi adormiţi. în acelaşi schit se află şi sfânta piatră a părintelui Serafim, prin care eu am primit vin-decarea mâinii. Am fost şi în Biserica Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Acolo, Sfântul Altar este luat de la schitul îndepărtat al Sfântului părinte Serafim, unde acesta s-a rugat şi s-a nevoit timp de câţiva ani; în această biserică se află lucrurile care au aparţinut părintelui Serafim: epitrahilul, mantia, scufia, mănuşile, o blăniţă scurtă şi altele. Eu peste tot m-am rugat şi am cerut vindecare. Mi s-a îngăduit să mai rămân o noapte acolo şi în ziua următoare, sâmbătă, pe 2 mai, m-am spovedit şi m-am împărtăşit cu Sfintele Taine în biserica în care se află icoana Maicii Domnului de la Tihvin, la părintele mănăstirii, Ivan Dorimedantovici Smirnov. în momentul de faţă simt că mâna mea este din ce în ce mai bine, deja o pot mişca uşor în sus şi în jos, îmi mişc degetele şi o întorc la spate fără ajutorul mâinii drepte.
Alexandru Dobroznakov, 3 mai 1887

Această minune a vindecării mâinii paralizate, care a fost descrisă pe foaie de către fiul de preot Alexandru Petrov Dobroznakov, a fost mărturisită părintelui Mănăstirii Diveevo, Ioan Smirnov.

In anul l890, în luna aprilie, soţia învăţătorului din judeţul Cembar, gubernia Penza, Măria Stepanova Maiakina, care o perioadă îndelungată a suferit de dureri de picioare, s-a scăldat în izvorul părintelui Serafim şi a primit vindecare.

Mult respectatul cetăţean Alexei Mihailov Se-menovski din satul Grivok, regiunea Barkov, judeţul Serdob, gubernia Saratov, a orbit cu desăvârşire. Dar, auzind şi citindu-i-se despre minunile părintelui Serafim, el a început să se roage cu înflăcărare şi cu lacrimi în ochi. A promis că va merge la Sarov să se roage şi să se scalde în fântâna părintelui Serafim. Şi făcând această promisiune, dintr-o dată a început să vadă, vindecându-se complet.
Tămăduirea a avut loc în data de 5 mai 1871.
12 iunie l890

Vindecarea negustorului Timotei Butov
Mult stimate părinte stareţ, Cinste memoriei sfântului, căci faptele lui se văd şi după moartea sa... Iar eu nu pot să trec cu vederea o întâmplare petrecută încă în timpul vieţii Sfântului de Sarov, stareţul Serafim, deoarece aceasta este o dovadă de netăgăduit a puterii sale făcătoare de minuni, care i-a fost dăruită de Dumnezeu. Şi cu smerenie vă rog, părinte stareţ, să găsiţi loc pentru a consemna şi următorul fapt în istorisirea despre viaţa părintelui Serafim.

In anul l83l, în luna iunie, un negustor din oraşul Kursk, Timotei Samoilov Butov, a plecat cu treburi la iarmarocul din Makarievsk, împreună cu 2 asociaţi de-ai săi. Pe drum, ei şi-au dorit să meargă la stareţul Serafim de la Sarov pentru a lua binecuvântare. Lăsându-şi lucrurile în camerele pentru oaspeţi, au pornit spre incinta mănăstirii, spre locul în care vieţuia mult stimatul părinte. Acolo au întâlnit un călugăr pe care l-au întrebat: „Unde-i chilia stareţului Serafim?" Iar acela le-a răspuns nepăsător: „Mergeţi într-acolo". Mergând mai departe, au întâlnit un alt călugăr care la întrebarea lor a răspuns cu aceeaşi nepăsare. Această lipsă de respect faţă de stareţ i-a tulburat şi i-â indignat. In sfârşit, s-au apropiat de chilia părintelui şi l-au întâlnit, iar dânsul i-a binecuvântat şi, ca un văzător cu duhul, i-a rugat să-i ierte pe monahii nepăsători, înainte ca ei să-i fi povestit ceva. Apoi tustrei s-au adresat lui cu rugămintea de a-i binecuvânta şi a se ruga pentru ei şi pentru familiile lor care rămăseseră în oraşul Kursk, prin care la acea vreme bântuia holera. Părintele i-a liniştit, spunându-le că Dumnezeu şi împărăteasa Cerească le vor veni în ajutor lor şi familiilor lor. După aceasta i-a invitat în chilia sa şi le-a adus trei posmăgei, fiecăruia câte unul. Dar pe Timotei Samoilov Butov l-a oprit, i-a spus să se aplece şi i-a pus epitrahilul pe cap, citind deasupra sa o rugăciune. In timp ce spunea rugăciunea, părintele a pus mâna pe capul lui şi (Timotei) Samoilov (Butov) a simţit o asemenea greutate pe cap, de parcă ar fi cântărit câteva puduri. Sfârşind rugăciunea, sfântul i-a lăsat în chilia sa şi a plecat în grădină, de unde a adus un castravete şi i l-a dat lui (Timotei) Samoilov (Butov). De remarcat faptul că Timotei Samoilov (Butov) suferea de o boală gravă, despre care nu-i spusese nimic stareţului Serafim, zicându-i doar că el, în general, nu e sănătos. La care sfântul i-a răspuns: „Dumnezeu este ajutorul". După aceea, tustrei au luat binecuvântare şi au ieşit de la părintele Serafim întăriţi sufleteşte, continuându-şi drumul spre iarmarocul de la Makarievsk (actualmente oraşul Nijnii-Novgorod) şi rămânând cu cea mai mângâietoare amintire despre sfântul, care le-a promis să se roage pentru ei. Ajungând cu bine la iarmaroc şi fiind îngrijoraţi din cauza familiilor lor, care rămăseseră în oraşul Kursk, unde bântuia holera, s-au grăbit să-şi termine mai repede treburile legate de negoţ şi să se întoarcă înapoi, acasă. Şi într-adevăr, în decursul a 4 zile, au reuşit să-şi rezolve toate problemele şi să plece înapoi. Dar după ce au parcurs câteva staţii de la Makarievsk, s-au oprit; era pe la apusul soarelui. Butov s-a dus puţin mai departe de staţie, unde era o căsuţă nelocuită de nimeni. Dintr-odată a simţit că viermii care-l deranjau au început să iasă afară. Butov a legat capătul acestora de un par şi a înconjurat casa de atâtea ori până când au ieşit cu totul. Lungimea lor era de 120 de arşini, astfel încât casa a fost înconjurată de câteva ori. Terminând cu viermii, şi-au continuat mai departe drumul spre oraşul Kursk. Şi ajungând cu bine acasă, i-au întâmpinat familiile sănătoase şi în bunăstare. Deci este clar că atât în vindecarea de viermi, cât şi în ocolirea familiilor lor de holera epidemică i-a ajutat rugăciunea Sfântului stareţ Serafim. Toate acestea mi s-au povestit de către Timotei Samoilov Butov personal, care a murit în oraşul Kursk în anul 1876.

Vă rog din adâncul sufletului să ţineţi seama de toate cele de mai sus şi să întreprindeţi tot ce vă stă în puteri ca să fie adăugate la viaţa pururea pomenitului Sfânt al lui Dumnezeu, stareţul Serafim, întru proslăvirea sa.

Adresa mea este: oraşul Moscova, cimitirul Miusov, diaconului Mihail Constantinovici Blagovescenski, pentru a-i fi transmisă lui Ivan Vasilievici Lucev.
Moscova, 1 aprilie 1890

Minunile Sfantului Serafim de Sarov, Editura Sophia